Dorinta de a fugi..

Am uneori o dorinta imensa de a fugi. De a ma elibera de obligatiile vietii cotidiene. M-as trezi devreme, cand noaptea inca priveste in urma ei, mi-as impacheta visele si as pleca. Cat mai departe, cat mai repede. Fara destinatie prestabilita, fara vreun scop notabil, fara regrete. N-as lua cu mine decat dorinta de a ma simti liber. Si visul de a zbura. Atat.

Miracol

‹ •Sa fii martorul unui miracol este o dorinta ascunsa a multora din noi. Dar sa fii insasi miracolul? Sa realizezi ca nu mai esti omul banal si indiferent din trecut, ca porti acum in tine taina iubirii, cea mai mare taina daruita de Creator. Prin prisma iubirii din suflet, toate greselile trecutului dispar. Toate actiunile curente, toate ideile si faptele viitoare vor fi in spiritul minunii care te-a cuprins. Viata ta e altfel. Este...un miracol. Neasteptat, insa real; dezirabil, insa surprinzator: esti martorul unui miracol. Si, poate, pentru cineva, esti insasi miracolul..‹ •

Life..

E ciudat cum oameni care te ştiu de mult nu te cunosc decât puţin... care află despre tine doar ce vrei tu să le povesteşti... care te văd râzând sau suferind fără să înţeleagă de ce... Se uită la tine fără să te vadă, te aud fără să te asculte, trăiesc lângă tine fără să te simtă. Sunt zile în care nici eu nu ştiu ce simt sau ce vreau, dar probabil că aşa păţim toţi uneori... Ştiu doar că sunt de o simplitate complicată, sunt un joc de lumini şi umbre, sunt un înger cu ochi de demon. Nu cred în iubirile eterne deşi le caut zi de zi... mă sperie responsabilităţile, dar tânjesc după stabilitate... nu fac promisiuni de teamă să nu le încalc... nu caut duşmani, dar nici nu mă feresc de ei. Trăiesc râzând chiar dacă inima îmi plânge iar lacrimile le transform în ploi reci ascunse după nori. Construiesc vise zi de zi... mereu altele, mereu aceleaşi...
Trăiesc fără să mă gândesc la ce va fi mâine, dar îmi fac planuri... mi-e teamă să nu-mi irosesc energia, timpul sau viaţa... sunt un copil ce vede lumea prin ochii unui adult... refuz să cresc, refuz să-mi pierd naivitatea... Îi iubesc pe ceilalţi, dar mă iubesc mai mult pe mine...

Prima zapada ..

Asteptam cu nerabdare prima zapada, iar la primii fulgi un zambet larg se intiparea pe chip. Noaptea nu vroiam somn, ci priveam fulgii jucausi, si nerabdatori, dimineata, fugeam spre fereastra inghetata. E iarna!!
Hainele groase, fularul colorat si fesul fudul, mereu la partea cu fesul e o problema, il ascundeam de cum ieseam pe usa, iar urechile inghetau,un rosu aprins, o mancarime ciudata imediat cum dadeam de caldura. Dar nu conta, nimic chiar, doar bucuria inocenta, si orele petrecute in zapada! Omuleti de zapada, saniute , bulgareala dura, aruncat in zapada si privit cerul inchis, pana cand un parinte striga de nebun, hai in casa,ai inghetat! Haine ude, sosete pline cu zapada, si prima intrebare...Mai tarziu ma mai lasi afara? Te rooooooog!!! ! Parinti prea ocrotitori, exasperati de gripa, vitamina c si lamaie, grija impinsa la extrem, toate acestea au dus la o strada pustie, intr-o zi cu fulgi fermecati.. !

Prietenie adevarata

Caazi...te ridici...tot ce tii e rabdareee...
Plangi,te distrugi,vrei sa fugi si te doare..
Dai tot ce ai si ce n-ai..,totusi pare..ca nu te descurci sa le pui lumea la picioare...
Acum vad a venit si randu meu...s-am grija de ea asa cum a facut ea mereu...
Nu pot doamne mainile imi sunt legate
Cum pot sa fac sa o trezesc la realitate..?
Sa pot sa spun ca viata nu e nedreapta..sa uite totu` k e fata desteapta
Ca merita tot ce e mai bun..
Trecutu` e trecut..viitoru` conteaza acum..
Daca as putea i-as da parte in mine...
Vreau s-o vad zambind,urland de fericire
Sa spun hai ca putem s-o luam de la capat
Sa dam peste amintiri asa doar in treacat..
Ca astazi cazi,te ridici maine-ti trece..! ;)

Alaturi de ea

Tot timpul alaturi

Ii fusese alaturi mereu:
si atunci cand saltau impreuna pe culmile extaziastice ale euforiei,
dar mai ales atunci cand agonia ii servea upercuturi groaznice.
Iar ea era acolo sa-l sprijine cand se clatina,
sa-l imbarbateze si sa-l ridice cand era doborat.
Era vesnic acolo, trebuia doar sa-i arunce o privire si ea stia.
Fusese acolo intotdeauna,
ea il cunostea cum nimeni nu reusise.
Ea ii vazuse fiecare zambet sau lacrima.
Iar el, amintindu-si toate acestea, se simtea acum vinovat.
Si ar fi vrut sa faca ceva pentru ea, sa-si arate recunostinta.
Dar cum?
Ea era umbra lui.